Grupul Călători spre cer


Povestea grupului „Călători spre cer”, cunoscut şi sub denumirea de „Fraţii de la Bărbuleşti” şi format din Sorin Vasile, Petrică Băcriţa, Marius Sărăţeanu , Elvis Vasile şi Mili(Duman Leonard), începe în deceniul trecut, în momentul în care Sorin, pe atunci la vârsta adolescenţei, se întoarce la Domnul, fiind printre primii penticostali din localitate. La scurt timp Petrică, acordeonist în lume, se împrieteneşte cu Sorin, care îi vesteşte Evanghelia şi îl invită la biserică. Cei doi încep să cânte împreună, punând astfel bazele grupului ce ulterior avea sa fie denumit „Călători spre cer”.
În timpul unei plimbări, ei îl aud pe Marius cântând şi deşi acesta avea doar 11 ani, acceptă să se alăture lor şi să-I slujească Domnului în biserica numarul 1 din Bărbuleşti.
Pentru că niciunul dintre ei nu ştia să cânte la orgă, fraţii au început să se roage în această privinţă, iar peste doi ani, Domnul l-a trimis în mijlocul lor pe Elvis, care în ciuda faptului că era doar un adolescent si cel mai tânăr dintre toţi, nu a dezamăgit. Chiar dacă nu este solist, aportul său în cadrul grupului este semnificativ, el reuşind adesea să facă adevărate „minuni instrumentale” cu aşa-zisa „falcă de măgar”.
Şi pentru ca echipa să fie completă, doi ani mai târziu, urmând exemplul soţiei sale, Mili decide să-L urmeze şi el pe Domnul. Venirea sa aduce schimbări în cadrul grupului, Mili fiind cel care propune adoptarea unui nou stil şi a cântărilor de laudă si închinare. Urmând modelul Speranţa, fraţii de la Bărbuleşti au început să meargă în turnee de evanghelizare în judeţul Ialomiţa  şi apoi în întreaga ţară. Până în prezent, au înregistrat şi două albume, "Călători spre cer" şi "Luptaţi, luptaţi, puţin mai este".
Lăsând la o parte trecutul şi privind spre viitor, grupul „Călători spre cer” se roagă Domnului pentru o staţie de sonorizare performantă si un microbuz pentru a se putea implica mai mult în evanghelizarea rromilor din toate colţurile României. Un alt proiect al lor vizează ajutorarea nevoiaşilor şi, în mod particular, a celor afectaţi de calamităţile naturale. Pentru că în călătoria noastră spre cer suntem datori sa ne iubim şi ajutăm unii pe alţii.




Un comentariu: